Am intalnit aseara o persoana. Un om ce nu a vrut sa imi spuna cum il cheama. Mi-a zis doar ca are 24 de ani si ca isi dorea sa termine facultatea de litere…sau psihologia. Dar el traia singur intr-un apartament undeva departe de centrul orasului. Un apartament mic, decolorat si neprimitor. Nu avea un serviciu stabil, facea rost de bani cum putea. Nu avea nici o iubita. Nu avea nici un prieten, si nici o familie care sa il sustina. Era foarte ciudat. L-am intrebat de ce este atat de singur. Mi-a spus ca este o poveste lunga, dar imi va spune pe scurt. Avea vreo 19 ani. Mai avea cateva luni sa termine liceul si sa faca ceea ce isi doreste. Avea familia aproape care il ajuta in fiecare zi, indiferent de lucrurile pe care le facea. Avea surorile ce il iubeau. Avea cativa prieteni, e adevarat, nu multi, dar cei pe care ii avea meritau multe. Avea si o iubita ce tinea la el si il intelegea de fiecare data. Avea multe vise, multe planuri ce urmau sa devina reale. Dar de la un timp incepuse sa devina atat de indiferent, incat nimeni nu il mai intelegea. Facea lucrurile parca impotriva celor ce ii spuneau cum e bine. Lui nu ii pasa. Traia in lumea lui ce stia ca intr-o zi totul va fi bine. Era atat de incapatanat incat nimeni nu mai putea discuta cu el. Egoismul crestea cu fiecare zi mai mult. Mergea la scoala, venea acasa si se aseza la calculator, asa decurgea o zi din viata lui. Parca izolat de lume. A venit si ziua cand prietenii i-au devenit indepartati, el nerecunoscandu-si vina niciodata, i-a lasat sa plece rand pe rand. Familia…familia era trista din cauza lui, dar nu aveau ce sa ii faca. Intr-o zi i-au spus ca isi doresc fiul si fratele de altadata, iar el le-a raspuns ca nu o sa il aive, oricum nu l-au avut niciodata, asa ca si-a facut bagajele si a plecat. Nu mi-a spus unde. A zis : “Nu conteaza unde am plecat eu, si nici cum am ajuns aici. Putin conteaza ce am facut pana la varsta asta. Sti…sti ce conteaza cel mai mult…? Conteaza ce drum vei alege tu acum. Trebuie sa faci rapid o alegere. Asta ar trebui sa fie viata ta, ratatule! Eu sunt tu! Intelegi asta? Nu mai continua in felul asta! Gata, ajunge! Tu intelegi ca maine va fi prea tarziu..? Repara totul cat mai repede…Timpul nu asteapta.” Si a plecat…
Completat sub: Lyrics | 8 Comentarii »
?
. Intram…ne uitam ce film urmeaza…ne convine si cerem doua bilete.Filmul trebuia sa inceapa la ora 16.00, iar ceasul arata 15.40. Si ne zice aia de la bilete “-Haideti intrati ca il punem acum.” Intram…ce sa vedem decat…sala goala.Deci nimeni nu era acolo.Goooool…frig.Tare frig.Degeram si asteptam in fasaitul difuzoarelor sa inceapa filmul.Dabea m-am concentrat de frig.Vechi proiectorul.Bun filmul, buna compania.Asa ca m-am putut relaxa, si in ciuda conditiilor m-am simtit bine.Chiar foarte bine, si am de gand sa ma mai duc, dar data viitoare mai iau cativa prieteni, si cateva paturi.:))
