O poveste

Posted: Octombrie 22, 2008 in Hmm..Interesant... :)
Etichete:

”Incepe.Incepe sa-ti intrebi mintea ce mai face, cum se mai simte. O mai cunosti ? Caci ai facut cunostinta cu ea dar ai uitat tot la nastere. Ti-ai primit primele reguli necesare, dar si pe ele le-ai uitat… Din vina ta te-ai ratacit. Acum astepti. O astepti pe ea. Pe fata ce are sa-ti mai arate o parte din ceea ce ar trebui sa se numeasca 100 de ani. Dar sti atat de bine cat de trecatoare este si ea…dar continui sa visezi. Continui sa o visezi asa cum niciodata nu o vei vedea. Si visezi asteptand… stand sub cerul acela care ar trebui sa fie albastru… dar nu vrea sa fie albastru pentru tine, ci bate spre negru. Si ploua… picaturile ce iti lovesc haina sunt devastatoare pentru urechile tale ce cersesc liniste. Dar nici urechile nu-ti sunt ascultate. Si oameni te privesc, Feţe efemere ce te-ndeamna sa renunti caci stiu ce va urma. Dar nu vrei. Si induri priviri ce-ti pantrund prin sentimente si acum intrebi : „De ce NU este cerul albastru? De ce nu primesc un raspuns?”. Dar nici tu nu-ti sti intrebarea pentru ca nu sti ce vrei. Sti doar ce nu vrei, si asta nu-ti face deloc bine. Asteptarea ta s-a oprit aici. Ea a venit. A venit zambindu-ti cu ochii in lacrimi. Si ramai mut cand ea iti sopteste ceea ce ai vrut sa auzi, si tremuri tot. Ai vrea sa opresti prezentul, ai vrea sa nu sti cine e ea. Ai vrea sa sti ca nu e doar o minciuna, dar deocamdata speri. Si te minti mai rau decat te minte ea. Si ce frumos iti vorbeste… si ce voce hipnotizanta are…si ce se ascunde sub ochii verzi… Pantofii tai ar vrea sa fuga dar nu le dai putere si ei sunt neputinciosi. Doar ea detine puterea…ea. Dar stai! Ceva nu e in regula. Deodata simti cum trebuie sa multumesti demonilor pentru ura ce creste. Si deodata simti ca doar tu esti singurul ce are puterea. Si o uiti. O uiti singura-n ploaie si frig. Si te inchizi in casa si-ti spui : „Sunt unul dintre ei..sunt un demon!”. SI simti cum ea bate tare-n usa de parc-ar fi a ei. Si cu mana ce tremura pe clanta si capul plecat pe usa, cu ochii in lacrimi iti spui : „Nu pot s-o fac…nu pot sa-i deschid…e una din cele cu zambet fals.”. Dar o auzi cum tipa si plange de parca s-ar rupe si ultimul fir din ea…si-i spui ei : „Pleaca de la usa mea…nu sti cine-i cel ce are chei, oricat tu ma vrei eu nu iti pot deschide.” Si apoi te trezesti…te trezesti in fata usii ei batand dezamagit fara sa sti ce ai de facut. Si nimeni nu ti-a deschis… Si auzi o fata care plange, si cobori si incepi a plange si tu. Si urli, si tremuri si tipi cum nimeni nu a mai facut-o…Dar e prea tarziu…Ura si neincrederea ta…au ucis-o.Si mori si tu incet caci ai vazut-o asa cum ai visat-o…dar ea nu mai este. Nu era una din ele…era doar pentru tine, era tot ce ai asteptat, iar acum este tot ce ai distrus.”‘

de O Fata

Tare interesant, imi place. A avut de unde sa se inspire.

Comentarii
  1. Ateul spune:

    foarte frumos :X felicitari fetei :))

  2. multzam spune:

    foarte misto scris!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s