Mai multe

Posted: Decembrie 15, 2008 in Aberatiile mele

„-Hai, inca un rand!”
Gandurile vor sa scrie cu mainile unui scriitor ce nu a scris demult, insa mainile se opun si dintr-o data ele detin controlul. Incerc sa gasesc a doua litera din primul cuvant, debusolat, si mana o ascunde firav sub primul deget ce se grabeste sa o atinga. Ce dracu’ ba deja o dau in SF-uri… Dar…dar, asta e alta parte ce nu as vrea sa se simta, dar se simte, ca nu ma stiu asa. Ei nu ma stiu. Voi…poate. Deja…deja incepe sa ma deranjeze obsesiv ascunderea unei identitati sub masca sau…masca in sine. Cand apare impresia celei de-a treia identitate, deja nu mai sti la ce sa te gandesti, indecizia vine si ea si…esti complet…complet bagat in ceata. Eh…asta a fost o mica mare paranteza. Nu stiu, am scris rar, si asta poate da impresia de nestiinta, dar nu ma intereseaza pe mine…stii, chiar nu imi pasa. Imi dau seama de lucruri cu subinteles, de apropouri…imi dau seama ce vor sa spuna. Foaaarte repede. Dar de obicei apropourile sunt adresate din evitare..asa ca, eu mai al dracu’, sau nu stiu de ce, fac pe prostul. Daca mi s-ar pune intrebarea „Ba, tu esti prost sau te faci?”, stiu sigur ce as raspunde. Recunosc, sunt prost uneori. Hmm…imi place sa fiu uneori prost, dar parca ma deranjeaza sa mi se spuna. Wow, am scris deja indeajuns, cred, ca sa pot publica postul. Ce realizare…dar nu vreau sa ma opresc, si totusi, ar trebui s-o fac. S-o fac? Sa nu o fac? „Hai…hai…inca un rand!”. Umm…telefonul de mai devreme parca mi-a imprastiat endorfina in tot corpul si asta mi-a omorat nervii. Bine, partial. S-au intamplat atatea…Nu-s cam multe pentru jumatate de zi? Eii…de unde sa sti tu. Am nevoie de…acele „droguri”. Alea pe care tu le numesti…cafea, sau mai stiu eu cum. Si deja au trecut doua randuri, ce fel a sunat, de parca mi-as masura timpul in randuri. Oricum, nu il masor nicidecum in ce indica ceasul. De obicei il masor in ganduri, in stres, in ferestre si de ce nu, in…tristete. Ce slab par. Dar nu-s! Chiar nu-s. La cum ar trebui sa fiu acum, ma simt atat de puternic. Dar nu mi-e de ajuns. Vin multe altele care vor sa ma doboare. Acum nu ar trebui sa fiu aici. Nu, deloc. Ar trebui sa fiu agatat de o sfoara, mort, asteptand pe cineva sa ma gaseasca. Sau pe jos cu venele taiate, plin de sange. Nu e o solutie, stiu, de-aia nici nu ma rezum la moarte, cum o faceam inainte…Am crescut, da-o dracu’. Gandurile la moarte mi se par de-acum o copilarie…un moft. Umm…gata!

Comentarii
  1. Oana spune:

    Hm , taci. E chiar interesant postul , iti exprimi gandurile alea amestecate. Mie-mi place.🙂 p.s. acum stiu de ce aveai lama aia la avatar😮

  2. drogtare spune:

    Scuze pentru raspunsul cu intarziere…idiot! Merci, imi plac si mie gandurile amestecate.😀
    Hmm…nu cred ca sti de ce aveam lama. Langa ea scria „Obiecte ascutite”. E o carte, era coperta cartii.😀 Nu o aveam ca imi suradea folosirea ei. :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s